menhdi

Henna este numele persan al plantei “lawsonia inermis”. Originile ei sunt in Asia si coasta Mediterana a Africii dar in prezent se planteaza in toata lumea in zone cu climat cald. Are flori cu 4 petale mici de culoare galbena pana spre roz si frunzele produc o culoare rosiatica. De doua ori pe an frunzele se usuca si se fac pudra. Aceasta pudra este utilizata pentru vopsirea parului intr-o nuanta rosie si pentru arta mehndi. Henna contine acid hennatannic care interactioneaza cu colagenul din celulele pielii si cu keratina din unghii si par lasand o culoare rosiatica.

Henna a fost utilizata in cosmetica de foarte mult timp. Henna naturala nu are reactii adverse; aplicarea ei este sigura si pentru copii si femei insarcinate daca nu sunt adaugate chimicale periculoase sau aditivi grei.

Henna neagra trebuie evitata! Nu exista henna neagra naturala; pentru a se obtine henna neagra se adauga chimicale(PPD) care pot produce leziuni pielii si cicatrici.

Henna pudra proaspata are miros de iarba sau de spanac si este de culoare verde sau kaki. Daca pudra de henna are culoare verde deschis inseamna ca au fost adaugate chimicale(deseori sunt chimicale alimentare si pot fi sigure…). Daca are culoare maro si nu miroase insemana ca este veche si nu se poate utiliza pentru mehndi .

Henna pudra este sensibila la lumina si caldura asa cum este orice produs organic fara conservanti adaugati.

Mehndi este un cuvant hindus ce descrie procesul pictarii corpului cu pasta henna. In mod traditional, pasta henna se foloseste pentru desene pe maini si picioare. Se folosesc metode variate pentru aplicarea pastei henna pe piele. In Maroc se folosesc siringi, in India conuri confectionate din plastic(celofan).

Pasta se prepara din frunze de henna uscate amestecate cu o varietate de ingrediente cum ar fi suc de lamaie, ceai negru, cafea, petale de trandafir, uleiuri esentiale, zahar etc

Dupa aplicarea pe piele, se lasa sa se usuce timp de 6 – 12 ore; cu cat intra in contact cu pielea pentru mai mult timp cu atat culoarea rezultata este mai inchisa si de durata. Caldura ajuta culoarea sa intre mai repede in piele si sa se inchida. Dupa ce henna se curata de pe piele(cu suc de lamaie sau ulei de masline , niciodata cu apa) ramane o culoare galben – portocalie. Culoare se inchide spre rosu – maroniu in urmatoarele 48 de ore si se estompeaza treptat. Obtinerea unei culori mai inchise depinde de chimia corpului fiecarei persoane, de locul unde s-a aplicat pasta henna si de cat de mult timp pasta a stat in contact cu pielea.

Tatuajul cu henna va avea culoarea cea mai inchisa daca este aplicata pe extremitatile corpului(maini – palme, glezna, laba piciorului) si se pastreaza cel mai bine in timp(pana la 3 saptamani).

Pentru a se obtine rezultate optime se recomanda aplicarea pastei henna pe maini sau picioare si se mentine zona la cald(manusi, sosete groase) pentru cel putin 8 ore. Henna naturala nu va colora niciodata pielea in mov, roz, albastru sau negru. Henna care lasa orice alta culoare pe piele inafara de rosu-maroniu, are chimicale adaugate si nu este sigura pentru sanatate.

Tatuarea cu henna este temporara si se estompeaza treptat. Atunci cand pasta este aplicata pe piele se simte o usoara senzatie de racoare datorita proprietatilor plantei.

Tatuarea cu henna este folosita cel mai adesea la nuntile indiene si musulmane. Femeile isi tatueaza mainile si picioarele, fiind unul dintre primele daruri oferite mirelui de catre mireasa. Adesea, simboluri ale fertilitatii si dragostei, desene cu pauni si inimi sunt incorporate in desen. Uneori initialele numelor mirilor sunt ascunse printre simboluri pentru a fi gasite in intimitate in noaptea nuntii.

Unele traditii tin ca mireasa, odata mutata in casa mirelui, sa nu se ocupe de gospodarie atata timp cat desenele sunt vizibile. Acest lucru permite miresei sa se obisnuiasca cu noua familie si sa isi gaseasca locul printre ei. Oadata ce mehndi s-a sters, ea va incepe sa aiba grija de noua ei familie. Aceasta este adesea prima si ultima “vacanta” pe care femeia o va primi intr-o casa ce tine la traditii.

Rolul mehndi in ritualurile nuntii se extinde mai departe de infrumusetare si socializare. Este asociata cu intrarea fetei in lumea adulta. O relatie exista intre mehndi si ciclul menstrual; acest lucru se datoreaza in parte culorii pe care o lasa henna si a duratei cat rezista pe piele(in medie o saptamana).

In mod traditional, doar femeile maritate pot practica acest ritual. Sarcina si alte evenimente importante sunt ocazii pentru a se practica mehndi, consideranduse ca aduce noroc si protejeaza de “ochii diavolului” datorita culorii sale rosiatice.

Aplicarea hennei si petrecerea corespunzatoare acestui ritual este de obicei rezervata femeilor. Deseori femei membre ale familiei si prietene apropiate participa la petrecere, acest lucru creand oportunitatea ca viitoarea mireasa sa primeasca suport si sfaturi.